Identificarea habitatelor presupune recunoașterea și clasificarea tipurilor de habitate naturale existente într-o zonă, conform nomenclaturilor utilizate la nivel național (Doniță și colab., 2005) și comunitar (Natura 2000, EUNIS).

Activitățile implică lucrări de teren, corelarea observațiilor cu date cartografice și bibliografice, precum și identificarea fitocenozelor și speciilor edificatoare. Se urmărește omologarea și sinonimizarea categoriilor de habitate pentru a asigura coerența cu standardele europene.

Această activitate este reglementată de Directiva 92/43/CEE și de Ordinul nr. 2387/2011, care stabilește metodologia de identificare a habitatelor naturale de interes comunitar.